La îngeri mă duc...

Suflet de înger

În trup de om

Tu taci şi scrii poveşti nemuritoare,

Acolo, sus, pe steaua mea

Şi-aştepţi iubirea,

Nemurirea...

Căci răni s-au stins peste al meu obraz

Şi peste al meu suflet au căzut

Fulgi de nea.

S-au stins...

Şi-apoi au curs ca valurile- lacrimi...

Peste al meu trup secat.

În vis tu...

Tu treci la patul meu

Ca umbra de oglindă spartă de demult

Şi cânţi piano vremurilor grele

Copilăriei... du-te, vino!

Un glas parcă mă cheamă,

Altul cântă, plânge.

De-atâtea ploi

Ce umple marea scrisorilor

Zdrobite de furia cerului.

Eu către tine mă îndrept

Spre cerul meu.