Fir de iarba,
fir de argint
loveste pamantul
cand florile plang.
Natura-i tacuta
in tristele nopti
iar corzi de chitara
se-aud melancolic.
Copacii danseaza
cand crengile lor
isi plang frunzele
ruginite de ploaie.
Vantul le zboara
cu a lui nepasare,
imaginea-i muta
se muta-n mormant…
Iar paiul de nerv
moare in mine,
tot locul e plin de fior.
Floarea de Marte
rasare-n al meu gand
cand eu ma ivesc
din sicriul de veci,
ingropat in mormantul pagan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu