duminică, 6 aprilie 2008

Răni ascunse


Strig, Doamne, cu fruntea plină de sânge

Şi sufletul secătuit de-atâta povară

Ce-o port în mine,

Căci stau la umbra vieţii şi privesc

Cum cerul plânge şi ploaia loveşte

Al meu trup fără milă…

Mă sting, mă nasc

Pentru a doua oară,

Şi-ncep să scriu cu lacrimi

De cerneală-albastră

O rugăciune pentru Tatăl meu

Să vină steaua mult dorită:

- Doamne, atâta luptă duc

Pe-acest pământ secat şi plin de boli

Şi suferinzi…

Trăim în adevăruri false

Cu savanţi ilarianţi,

Transformă istoria-n poveşti nemuritoare

Ne pierdem în insignifiant,

Aşa ne ducem soarta…

Plătim cu preţul vieţii medicina


Niciun comentariu: