Strig, Doamne, cu fruntea plină de sânge
Şi sufletul secătuit de-atâta povară
Ce-o port în mine,
Căci stau la umbra vieţii şi privesc
Cum cerul plânge şi ploaia loveşte
Al meu trup fără milă…
Mă sting, mă nasc
Pentru a doua oară,
Şi-ncep să scriu cu lacrimi
De cerneală-albastră
O rugăciune pentru Tatăl meu
Să vină steaua mult dorită:
- Doamne, atâta luptă duc
Pe-acest pământ secat şi plin de boli
Şi suferinzi…
Trăim în adevăruri false
Cu savanţi ilarianţi,
Transformă istoria-n poveşti nemuritoare
Ne pierdem în insignifiant,
Aşa ne ducem soarta…
Plătim cu preţul vieţii medicina

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu