De ce ingropi visele cu taina copilariei?
Si umezesti gandirea-ti profunda ca izvorul
Si iubirea... o sacrifici....
Pentru ce?
Oh, crang nemuritor,
Te pierzi prin mintea mea
Ca frunzele ce azi sunt verzi
Si timpul maine le usuca.
De ce ?
Spre mine vin atatea ganduri
Si povesti,
Din crangul neuitat,
Si sper ca ploaia deasa le va sterge urma
Siroaie ganduri ce dispar,
Apoi se nasc cristale
Ce vremuri!
Izvor secat, tu razi cand valea
Plina se inunda de dorul bucuriei
Cand stau si ratacesc pe creste
Si norii fug ca niste fulgi
Spre marea fericire
Ce despartire...
Doar doi pereti despart aceasta lume
Pamantul, cerul, culmi necunoscute
Dar... cine sa le mai stie?
Cand noi, cu buzele ucidem
Orice mister ce intalnim in cale
E lumea spre pieire?
Kristof Lajos- Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu