In casa sunt singur
si dorm.
Peretele-albastru isi schimba
nuanta -
in verde, in alb.
Vad fumul de litere
ce sufera-n somn
cand masa si scaunul
petrec singuratice
si plang dupa mine.
Unde mi-s pana,
sticluta, cerneala
patata de ploile reci,
de nori scuturate?
Somnoroasele versuri
spalate in raul-venin
asteapta la rand
dupa cuvintele moi
ce plutesc -
ratacite in codrul pustiu…
Iar eu ma descopar
in linistea beznei…
Ciudate fantome…
Aud glasuri de pasari taiate
ce sufera-n al lor culcus.
Volumul e-n flacari!
Deodata se stinge…
Doar noaptea e calda
si visul etern.

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu